Inflaţia reprezintă rata de creştere a nivelurilor de preţ pentru bunuri şi servicii. Într-o economie de piaţă, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot schimba mereu. Unele preţuri cresc, unele scad. Prin aceste modificări de preţ în medie putem calcula o rată a inflaţiei globale. Vorbim de inflaţie, dacă există o creştere a preţurilor pentru bunuri şi servicii în timp.
Unul dintre cele mai spectaculoase exemple ale istoriei inflaţiei a avut loc în Germania în anii 1920: în ianuarie 1921, un cost al unui ziar cotidian era de 0.30 mărci. În mai puţin de doi ani, acelaşi ziar avea costul de 70.000.000 mărci. Toate celelalte preţuri au crescut cu sume similare. O astfel de rată extrem de ridicată a inflaţiei se numeşte hiperinflaţie – din fericire, un eveniment rar.
Pentru a măsura inflaţia, toate bunurile şi serviciile pe care gospodăriile le consumă sunt luate în considerare, printre care:
– obiecte de zi cu zi (cum ar fi alimente, ziare şi benzină)
– bunuri de folosinţă îndelungată (cum ar fi îmbrăcăminte, PC-uri şi maşini de spălat)
– servicii (cum ar fi de coafură, de asigurări şi locuinţe închiriate)
Toate bunurile şi serviciile consumate de gospodării în cursul anului sunt reprezentate de un „coş” de produse. Fiecare produs din acest coş are un preţ, care se poate schimba în timp. Rata anuală a inflaţiei este preţul total al coşului într-o anumită lună în comparaţie cu preţul său, în aceeaşi lună a anului anterior.
De exemplu, pentru a măsura efectul inflaţiei asupra pensionarilor am putea lua în considerare schimbările de preţ pentru anumite medicamente, costul de încălzire şi preţul unei licenţe de televiziune. Pe de altă parte, dacă luăm în calcul efectul inflaţiei asupra adolescenţilor, atunci am putea lua în considerare schimbările de preţ pentru T-shirt, MP3 playere şi bilete la concerte.
Cu toate acestea, există şi alte tipuri de inflaţie, cum ar fi inflaţia preţurilor la producător, care urmăreşte ceea ce producătorii plătesc pentru intrări (materiale şi energie) şi ceea ce se cere pentru rezultatele lor (produse fabricate).
În zona euro, inflaţia preţurilor de consum este măsurată prin „indicele armonizat al preţurilor de consum”, adesea denumită şi „IAPC”. Termenul „armonizate” se referă la faptul că toate ţările din Uniunea Europeană urmează aceeaşi metodologie. Acest lucru asigură că datele pentru o ţară pot fi comparate cu datele pentru o altă ţară.
Toate aceste aspecte, precum şi altele asemenea, sunt tratate în site-ul dedicat inflaţiei, site lansat de către DG ECFIN:http://ec.europa.eu/economy_finance/focuson/inflation/index_en.htm
