La sfârşitul lunii iunie, Comisia a prezentat propunerea referitoare la cadrul financiar multianual pentru perioada post-2013. Propunerea are impact asupra tuturor politicilor comunitare: agricultură, politică de coeziune, cercetare-dezvoltare etc.
Obiectivul Comisiei este de a adapta direcţiile de utilizare a banilor comunitari la marile provocări curente şi viitoare, cum ar fi: creşterea economică, educaţia şi cercetarea, schimbările climatice, securitatea şi rolul UE în lume.
De asemenea, Comisia va prezenta şi propunerea privind viitoarele resurse proprii ale Uniunii. Propunerea de noi resurse proprii nu înseamnă creşterea bugetului UE, ci dimpotrivă reducerea contribuţiilor statelor membre şi compensarea acestei reduceri din noi surse de venituri.
Cadrul financiar multianual (CFM) defineşte priorităţile politice pe termen lung, precum şi plafoanele de utilizare a fondurilor, în cadrul fiecărei politici comunitare (respectiv linii bugetare). El se referă la o perioadă de mai mulţi ani (de exemplu din 2000 în 2006, sau din 2007 în 2013) pentru a garanta o planificare şi o gestiune financiară responsabile şi riguroase. Cadrul financiar multianual a devenit obligatoriu prin intermediul Tratatului de la Lisabona. Tot Tratatul stipulează şi că fiecare cadru financiar multianual trebuie să se refere la o perioadă de minimum 5 ani. În mod oficial, cadrul financiar multianual este aprobat printr-o decizie unanimă a Consiliului de Miniştri, dar nu înainte de a primi avizul Parlamentului European.
Deciziile privind resursele proprii, care pot stabili noi categorii ale acestora sau le abolesc pe cele existente, trebuie de asemenea să fie adoptate printr-o decizie unanimă a Consiliului cu diferenţa că Parlamentul este doar consultat pe subiect.
În prezent, există trei categorii de resurse proprii (contribuţiile naţionale, TVA-ul colectat de statele membre şi taxele la import). În trecut, contribuţiile statelor membre reprezentau un procentaj mai redus din total, dar acesta a crescut până la aproximativ 70% în ultimii ani datorită liberalizării acordurilor comerciale.
