Rezerve europene minime de petrol si produse petroliere



Petrolul reprezintă principala sursă energetică în Europa, iar gradul de dependenţă al statelor membre faţă de importurile de petrol este extrem de ridicat. Raportul PE subliniază necesitatea unei politici europene coerente şi realiste în domeniul energiei, considerând că menţinerea unor stocuri de petrol şi produse petroliere este o chestiune esenţială de securitate naţională şi de interes economic fundamental pentru UE. Stocurile sunt considerate un mijloc de amortizare important în cazul unor întreruperi neprevăzute a aprovizionării cu petrol, riscul apariţiei unor astfel de situaţii accentuându-se în ultimii ani. La aceasta se adaugă, conform raportului, diminuarea resurselor petroliere interne ale UE, ceea ce face necesară îmbunătăţirea sistemului actual de menţinere a stocurilor europene de petrol.

Raportul PE insistă asupra stabilirii unor dispoziţii mai clare pentru statele membre în ceea ce priveşte gestionarea stocurilor specifice care nu se găsesc pe teritoriul lor naţional, prin stabilirea responsabilităţilor privind asigurarea informaţiilor corecte cu privire la nivelul stocurilor, a unui calendar de livrare a stocurilor în caz de urgenţă, precum şi a unor sancţiuni în caz de nerespectare a acordurilor.

Deputaţii europeni insistă, de asemenea, asupra stabilirii unei perioade de cel mult 3 ani de la intrarea în vigoare pentru o evaluare a implementării acestei legislaţii. Această evaluare trebuie să includă nivelul stocurilor, corectitudinea informaţiilor transmise de statele membre şi modalităţile de raportare cele mai eficiente (săptămânale sau lunare). În România, conform legislaţiei în vigoare, constituirea stocurilor minime se face de către Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi de

către alte persoane juridice numite prin lege.

Conform sistemului actual, statele membre sunt libere să aleagă modalităţile de stocare şi de gestiune a stocurilor de petrol şi produse petroliere. Conform unui studiu al Comisiei, doar 3% din stocurile UE sunt deţinute de stat, restul fiind constituite şi gestionate de agenţii (35%) şi companii (62%). În plus, sistemul comunitar permite şi utilizarea unui sistem de „ticketing”, prin care, în baza unor acorduri bilaterale, statele îşi pot constitui stocuri pe teritoriul altui stat, titularul putând, în caz de criză, să cumpere aceste stocuri prin intermediul unor „tichete”, la preţul stabilit anterior în acorduri.

Raportarea unor informaţii corecte, complete şi la momentul oportun este considerată esenţială pentru fiabilitatea sistemului dedicat situaţiilor de urgenţă. Noua propunere legislativă prevede ca fiecare stat membru să instituie un registru detaliat, actualizat permanent, pe o bază lunară, care conţine în special informaţii privind depozitul, rafinăria sau locul de stocare în care se află stocurile în cauză, precum şi cantităţile de stocuri, proprietarul acestora şi natura lor exactă.

Datele, situaţiile şi documentele referitoare la stocurile de urgenţă şi la stocurile specifice trebuie să fie păstrate de către statele membre pentru o perioadă de minim 3 ani.

Mai multe informaţii găsiţi în OUG nr. 54/2002 aprobată prin Legea nr. 677/2002 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de siguranţa pentru ţiţei.